Erasmus văzut altfel. Erasmus al meu.

Am vrut să las partea administrativă deoparte. La fel și pe cea educațională. Am vrut să văd dincolo
de ele și să îmi dau seama ce înseamnă Erasmus pentru noi, ca oameni. Am vrut să descopăr și să mă descopăr prin această experiență. Și uite-mă ajunsă aici, acum. Cu mine întreagă acasă, în România, dar cu o mică parte din vechea eu și din sufletul meu, acolo, la Nancy.

Mi-au trebuit 3 luni, 3 săptămâni și...17 zile ca să fac asta. Mai exact, perioada trecută de la venirea mea în țară. Mi-au trebuit zile de reacomodare, zile de rememorare, zile de călătorii și zile simple, fără niciun fel de activitate. Am avut nevoie de discuții cu prietenii mei de acolo, francezi sau Erasmuși, la rândul lor. A trebuit ca acolo, în Franța, să reînceapă facultatea, ca să realizez că semestrul II s-a terminat și că timpul a trecut în favoarea unui nou an academic și al unei noi perioade. A fost nevoie să trec prin miile de poze, prin videoclipuri sau playlist-uri muzicale, să îmi vină în minte sute de momente, să râd sau să oftez, să cad pe gânduri sau să comunic mai departe, toate...pentru a ajunge aici, la acest articol, în acest moment, în acest context al vieții mele.

Rândurile acestea nu sunt numai despre mine, ci și despre voi. Voi toți care ați făcut parte din povestea mea, cu tot cu poveștile voastre și cu ceea ce am învățat cu și despre voi sau despre mine, prin voi. Pentru că, la fel ca viața, pe de-a întregul ei, Erasmus înseamnă conexiuni. Conexiuni în adevăratul lor sens și cu adevărata lor valoare. Conexiuni care m-au ajutat să ajung acolo, să mă acomodez, să încerc, să aflu, sa descopăr, să creez, să știu, să vreau, să fiu. Conexiuni mai slabe sau mai sigure, de lungă durată sau doar punctuale, mai frumoase, mai amuzante sau mai puțin plăcute, profesionale, educaționale sau, mai ales, amicale, toate au contribuit la construirea unei perioade și a unui context favorabil pentru tot ceea ce înseamnă să fii singur printre străini, să stai plecat pentru o perioadă mai lungă de timp, să treci prin diferite stări sau schimbări, să încerci să te integrezi, să profiți din plin de toate, să experimentezi.

Așadar, aceste conexiuni, prin natura lor, au fost cu mine de la început și până am pus piciorul în aeroport, pentru a veni acasă. La facultate, ele m-au învățat tot ceea ce am deprins pe parcursul semestrului sau au reprezentat modele de comparație cu sistemul nostru de învățământ sau cu materia învățată în România. Deși nefăcând excepții pentru un student străin, au avut deschiderea pentru a-mi răspunde la întrebări, a-mi da explicații sau materiale prin care să recuperez, să cercetez, să înțeleg. Sau, pe de altă parte, dar în același context, au fost persoanele de care aveam cea mai mare nevoie pentru a trece de șocul inițial. Colegii care m-au primit printre ei, au fost suficient de deschiși să treacă peste stereotipurile și prejudecățile asupra țărilor din Europa de Est, mi-au dat cursuri, mi-au tradus, mi-au explicat, m-au susținut, m-au îmbărbătat, au făcut ca timpul, cursurile și greutățile să treacă mai plăcut sau mai ușor. Am fost norocoasă cu ei. Și am fost fericită să îi cunosc și în afara contextului educațional, să dezvoltăm prietenii, să ne vizităm, să ne fim alături în momente dificile sau nebunești și...cel mai cel, să ne învățăm unii pe alții limba natală. Bine, eu am fost în avantaj, mai știam oleacă de franceza. :-) Dar nu aveți idee cât de fain este ca, la sfârșit de semestru, să poți purta o mini-conversație cu un francez, totul realizat printr-o metodă de învățare total non-formală. Este minunat să întâlnești astfel de oameni. Persoane care să dorească sa te ajute, să se adapteze la tine, să-ți dea imbolduri, să te corecteze, să fie deschise în a te cunoaște și a te integra, să fie acolo. Mereu. Je vous remercie!

Trecând la timpul liber, cred că v-ați prins și voi, cei care mi-ați ma citit postările, că acesta, în comparație cu experiențele altor studenți plecați în astfel de experiențe, a fost destul de limitat, din cauza încărcăturii programei școlare și a orarului, efectiv. Totuși, și când a fost să fie, am profitat din plin. Iar aici...gândurile mele se vor îndrepta către două direcții:

•         pe de o parte, timpul liber petrecut cu mine însămi: timpul în care singură, în camera mea, pe stradă, prin hoinăreli, am încercat să îmi limpezesc gândurile. Acel timp pe care nu mulți au curajul, voința, personalitatea sau chiar...timpul, să îl petreacă.

Printre multe altele, Erasmus te învață să fii singur. Cu atât mai mult cu cât și pleci de unul singur într-o astfel de călătorie. Dacă ești suficient de deschis și nu ți-e frică să faci acest pas, singurătatea aceasta te ajută foarte mult să îți definești mai bine mintea, neclaritățile, prezentul și proiectele de viitor. Îți lasă vreme să cugeți, să fii sincer cu tine însuți, să înțelegi, să cântărești, să îți aduci aminte de planuri demult uitate, să te apuci de ceea ce îți propui (așa cum m-am apucat eu de acest blog), să iei decizii importante, să îți dai seama ce vrei, unde te aflii și...pe cât se poate, cine ești. Bineînțeles, mulți ar spune că asta poți face și acasă, dar...din punctul meu de vedere, cu cât ești mai departe (și ca spațiu, și ca timp) de cei dragi și de acest „acasă” în care te plasezi pe tine, ca om, cu tot ceea ce însemni tu, cu atât îți este mai ușor să te detașezi și să fii mai obiectiv în raport cu ceea ce îți propui.

•          pe de alta, și ceea ce necesită o descriere mai lungă, timpul petrecut împreună cu...acele conexiuni. Timpul în care m-am plimbat prin Nancy, în care m-am relaxat, m-am distrat, am călătorit, mi-am îmbogățit bagajul de cunoștințe din punct de vedere uman sau cultural.

Invers proporțional cu singurătatea, Erasmus te învață să te extinzi. Să cunoști oameni, locuri, gastronomia, tradițiile și obiceiurile acestora, culturi, limbi sau specificități nu așa de promovate. În acest sens, am ajuns să vizitez diverse orașe cunoscute sau mai puțin cunoscute din Franța sau din țări învecinate, să fiu uimită de frumusețea peisajelor, de arhitectura, mâncarea, istoria sau oamenii lor. Iar dacă nu am vizitat, mi-a fost ușor să descopăr orașe sau state europene sau non-europene fie prin participarea la diverse evenimente în acest sens, fie, mai ales, prin interacțiunea cu multitudinea de cunoștințe pe care mi le-am făcut, all over the world. Nu vreau să afirm sau să neg stereotipii, dar pot să confirm că prietenii mei din Brazilia, India, Madagascar, Maroc, Portugalia, Italia, Polonia, Spania, Rusia, Germania, Austria, Bulgaria, Finlanda sau SUA au fost niște oameni cu care și de la care am aflat o groază de lucruri. Să nu mai spun de româncele mele, alături de care am trecut prin multe și împreună cu care am făcut din experiența Erasmus un cuibușor comun de plânsete, râsete, subînțelesuri, nervi, vorbe, fapte, suveniruri de păstrat fizic sau în memorie și în suflet. Și ca, să leg oarecum străinul de român, este de menționat că Erasmus îți dă oportunitatea să îți promovezi propria țară. Personal, mi-a fost foarte greu să aflu părerea multora despre România noastră, țară săracă din Est, despre care se credeau multe și nu neapărat pozitive sau despre care se știau infim de puține. Totuși, am fost extrem de bucuroasă să pot să le arăt ce înseamnă țara noastră, de la locuri și mâncăruri, până la tradiții, cutume și valori. Și am fost și mai încântată să le văd uimirea, să le schimb percepția, să pot să dau mai departe și mai ales, să mi se spună că vor da mai departe și că vor cu drag să descopere românul și România pe propria lor piele. Așa că, dragilor, fie că plecați sau nu într-un astfel de schimb cultural, fie că numai vizitați sau cunoașteți persoane străine, încercați să faceți VOI ceea ce țara asta nu este în stare să facă pentru ea însăți. Nu fiți egoiști, fiți sinceri și deschiși. Schimbați idei, gânduri, prejudecăți! Curaj!

De la persoane mai apropiate, la grupuri mai mici sau mai mari, de la apéro-urile în găști restrânse până la petrecerile publice din LoveBoat (pub specific Erasmușilor) sau de la alte pub-uri și cluburi din Nancy, de la discuții pe grupuri până la participarea la diverse evenimente organizate de ESN Nancy (cluburi de gătit, boardgames, ieșiri, cluburi pentru practicarea limbilor străine etc.), de la simple plimbări prin oraș până la organizarea unor călătorii în grup mai mare, am ajuns să cunosc tipuri de caracter și povești de viață, oameni și culturi, să mă fac la rându-mi cunoscută și, mai ales, să creăm împreună momente și întâmplări. Am trecut prin multe, de la clipe de suspans, până la plictiseală, de la aventuri până la vizionarea relaxantă a unui film, de la crize de râs la momente de plâns, de la secrete până la declarații în gura mare. Ne-am cunoscut. Ne-am distrat. Am ascultat și am fost ascultați. Am dat și am primit sfaturi. Am învățat din experiențe. Am evoluat. Am redescoperit lucruri sau abilități vechi. Chestiuni comune. Am trăit împreuna prezentul. Ne-am făcut planuri de viitor. Am făcut loc de oameni noi și de amintiri noi. Totul printr-un simplu...#haisăfim, rostit și gândit atunci când pentru majoritatea dintre noi începuturile nu erau așa de ușoare.

Erasmus te ajută să înveți să te citești sau să citești oameni. Și să treci de la acel citit din cărți, statusuri de pe Facebook sau blog-uri, la cunoașterea adevărată a lumii care te înconjoară. În prezent la o facultate care mi-a deschis ochii în privința interculturalității și fiind, eu însămi, genul de om foarte deschis la Celălalt, la Alteritate, am fost fericită să văd cu ochii minții cât mai multe orașe, istorii sau particularități, să compar, să integrez, să aflu și să mă aflu, la propriu și la figurat.

Erasmus te ajută să crești. Atât din punct de vedere educațional sau profesional, precum îi este scopul principal, precum și, mai ales, personal. Te învață să te descurci, de la lucruri administrative care ți se cer în viață, până la a ajunge în locul X sau a te integra în grupul Y. Îți dă oportunitatea să înveți de la alții, alții cu care nu ești obișnuit și care pot fi net diferiți de tine. Te obișnuiește cu experiențe mai mult sau mai puțin plăcute, dar te și lasă să înveți cum să treci peste sau prin ele. Îți readuce în memorie lucruri sau informații vechi, ce sunt la îndemână în diverse contexte sau se află acolo pentru a te face să dobândești altele noi, utile în prezent și în viitor. Nu te lasă până nu asimilezi idei despre tine și celălalt, despre voi împreună sau despre voi separat. Îți dă șansa să fi un NOU TU, fie încă din primii pași făcuți pe pământ străin dar, mai ales, odată reîntors acasă. Te schimbă. De cele mai multe ori în bine. Îți arată cum e viața, în adevăratul sens al cuvântului.

ERASMUS înseamnă a lăsa o parte din tine în locul în care ai petrecut această experiență și a lua cu tine acasă o parte din acest loc ce, mai mult ca sigur, te-a schimbat.

În continuare vă invit la o selecție de poze că doar știți și voi: fapte, nu vorbe (în cazul nostru...rânduri).