Costinești – Amestec de gunoi, gălăgie și iresponsabilități

 

Costinești - ce dezamăgitor că ești (așa).

Tu, Costinești, în sine și, mai ales, oamenii care vin aici. De la imagini, până la specimene umane, forme de comportament și factori senzoriali, vizuali, olfactivi sau auditivi.

Merg la Costinești de ani buni. Pot spune, astfel, că sunt capabilă să fac o analiză a acestui loc, din toate punctele de vedere.

Cu toții știm că acest Costinești a fost întotdeauna stațiunea tineretului. Spațiul în care adolescenți și adulți vin cel mai mult pentru distacție. Ok, și eu am facut-o în timpul liceului. Dar chiar și atunci eram conștientă de ceea ce trebuie să las în urmă, de locurile și lucrurile pe care să le încerc, de grija și atenția față de mine și față de cei din jur. În acest an, am ales din nou Costinești drept ținta pentru o săptămână la mare. Totuși, nu am putut să îmi petrec aici decât nopțile. Și pe acestea, din păcate, încărcate cu țipete, înjurături, manele și arome neplăcute care mai de care.

Să le luăm pe rând.

Niciodată nu am văzut atâta gunoi în Costinești. Să nu mai compar cu alte stațiuni. Gunoi pe plajă, gunoi pe faleză, gunoi pe mare, gunoi pe stradă. O „mare” de gunoi, oriunde te-ai uita. Trist. Apropo, dragi îndrăgostiți care vă hotărâți să dați drumul unui lampion pe cer, jurându-vă dragoste eternă, voi știți unde ajung lampioanele voastre după ceva timp? Să nu credeți că în stratosferă. Dacă nu vă este prea clar în poza alăturată, să știți că acestea se prăbușesc dacă nu pe undeva mai ascuns prin stațiune, cel mai vizibil pe stabilopozi sau pe pietrele de lângă faleză. Știu, este un obicei tare drăguț și romantic, pe care pe cuvânt că l-aș practica și eu dacă aș avea control asupra locului unde ele poposesc, dar gândiți-vă de două ori înainte să alegeți să (mai) înălțați unul.

Cred că e ca și cum aș încerca să mut munții din loc (însă știți voi, pic cu pic se alcătuiește oceanul), dar...dragi „prieteni”, de ce continuați să aruncați pe jos? Sau de ce lăsați pe plajă tot ceea ce ați consumat pe parcursul zilei, de la mucuri de țigară până la doze de bere sau pungi? Ah, da, îmi veți spune că pubelele sunt prea pline sau insuficiente. Da, recunosc, așa este (P.S.: nici Primăria nu se ocupă prea mult de această stațiune și de mizeria la propriu și la figurat, care o cuprinde). Totuși asta nu înseamnă că nu puteți improviza sau nu le puteți depozita lângă. NU. Clar nu. Sau vă place să trăiți în mizerie?

Cel mai dezamăgitor exemplu în acest sens a fost chiar în fața mea. Într-o dimineață în care m-am trezit prea târziu pentru a ajunge în altă stațiune și m-am plimbat prin Costinești. La asfințit, atunci când plaja se mai eliberează, am fost martorul unei scene „exemplare” a lipsei de educație și de respect. 5 tineri, 3 băieți și 2 fete, destul de amețiți de la cele 17 beri pe care se mândreau că le consumaseră, nu numai că să scălămbăiau și urlau ca toate cele, dar nu s-au lăsat nici până nu au furat una dintre vestele de salvare de la bine-cunoscutul „Vaporaș Ozana”. A, și să nu uităm că la cât de ambițioși și perseverenți au fost în consumul de alcool și în fapta „demnă de admirat” a furtului, atât de nepăsători s-au dovedit când au lăsat în urmă cele 17 sticle și alte gunoaie. „This is Romania”, ar zice mulți! Dar eu vin și mă/vă întreb...de ce oare toți cei din jurul meu, care au observat la rândul lor și comentau despre asta, nu au zis nimic? Eu...recunosc, eram doar cu încă o persoană și mi-ar fi fost frică să intervin, conștientă de posibilele consecințe ale posibilelor mele fapte. Dar nu înțeleg găștile de oameni, majoritar masculine, care nu au schițat absolut niciun gest? De ce trebuie să nu tragem la răspundere sau măcar să atenționăm? De ce ne este atât de greu ca, în contextul în care are cine să ne sprijine, să preluăm inițiativa, să dăm un exemplu pozitiv sau, efectiv, să facem ceva care să schimbe o situație nefavorabilă sau dezamăgitoare pentru societatea în care trăim?

Să vă mai dau un exemplu în acest sens. Megadiscoteca Tineretului: arhicunoscuta discotecă în care trebuie neapărat să petreci o noapte până la răsărit atunci când vii în această stațiune. Nu zic, m-am distrat. Prețuri ok, MC care știe să distreze, animatori numai unu` ș-una, selecție bună a artiștilor (bine, o bilă neagră pentru cât trebuie să îi aștepți. Dar deh, echipa de marketing știe că cu cât aceștia vin mai târziu, cu atât oamenii stau mai mult și consumă mai mult. Din punct de vedere strategic, good job, din punct de vedere al atmosferei de la un moment dat în colo, thumbs down.). Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaar, frate, unde naiba vă e mintea când, într-un spațiu pliiiiiiiiiiin, în care nu ai loc nici să respiri, lângă scenă, atunci când și unde vedeți persoane cu sandale sau cu pantaloni scurți, agitație și lipsă de neatenție, vă hotărâți să spargeți pahare sau să le lăsați pe jos, acestea fiind ulterior zdrobite de ceilalți? Unde naiba vă sunt neuronii când vă beți mințile și nu mai sunteți în stare să vă țineți pe picioare, vomați și intrați în comă? Voi nu știți să aveți limite! Voi nu vă gândiți la consecințele faptelor voastre. Nu știți să fiți participanți alături de ceilalți. Nu știți să aveți nici măcar grijă de voi înșivă!

Agitație, după cum v-ați dat deja seama, nu era numai în discotecă. În alți ani, mă duceam și eu liniștită la răsărit, știind că majoritatea doarme la ora aia. Anul ăsta, scundă fiind, am apucat să văd răsăritul printre capete și glugi, printre bliț-uri, sticle și selfie-uri. Am rămas uimită la câți oameni erau pe plajă la ora aia.  Și mai uimită am rămas când am văzut că la 8-9 dimineața, plaja era PLINĂ. Și când scriu asta, mă refer la contextul în care oamenii trebuiau să înghită degetele de la picioarele altora sau să aibă grija să nu le pună nisip pe prosopul vecinului, la o minimă mișcare. Și, bineînțeles, cum ziua începe și se continuă cu aglomerație, e imposibil ca stațiunea să nu fie full și pe seară. Mai țineți minte, la grădiniță, cum învățătoarele vă așezau doi cât doi și vă puneau să mergeți în pas mărunt până într-un anumit loc? Ei, imaginați-vă că așa era seara și acolo, doar că pe rânduri mai mari. Și pe distanțe mai întinse. Și venind din toate părțile. Și vorbind din toate părțile. Sincer, mi se pare total aiurea și iresponsabilă decizia unor părinți de a-și lăsa copiii mici sau de a alege, în egală măsură, să sa plimbe cu căruciorul sau cu un pici de doi-trei ani, care abia merge, în această îmbulzeală de oameni. Îmi era mie greu, care trebuia să mă feresc, efectiv, de picioarele, coatele sau gesticulațiile unora, să ocolesc toți indivizii care se postau în mijlocul drumului sau să am grija să nu intru în pozele random ale altora. Noi nu știm să mergem unii pe dreapta, alții pe stânga. Nu știm să ne comportăm în mulțime sau să fim mai atenți la ce se întâmplă sau la oamenii din jurul nostru. Pfoai, și să nu mai scriu de cei care aleg să se plimbe în grup pe bicicletele alea de nu știu câte locuri. NU au unde, efectiv. Nu numai că ei înșiși sunt restrânși în distracția lor, dar îi deranjează și pe ceilalți prin claxoanele continue, prin condusul în spații pentru traficul rutier sau pietonal, prin neatenție. Nu înțeleg de ce ai alege asta. Și nu înțeleg cum, în ciuda acestor puncte negative, acest tip de activitate este încă permis în aceste zone.

Poluare fonică. Și olfactivă. Nu numai de la oameni, ci și de la localuri. Mai pe larg, cel puțin în zona gării, unde am fost cazată, în 3 locuri din 4 se auzeau manele. Pe stradă, personalul acestor localuri mai avea un pic și te băga cu forța înăuntru. Este un comentariu strict personal, legat de gusturile proprii. Nu îmi plac și nu înțeleg cum s-a ajuns în acest punct. La fel și mirosurile de diverse alimente, de la hamsii și shaworma, până la stricăciunile lăsate de turiști să putrezească în coșurile de gunoi, pe lângă acestea și în toate locurile menționate mai sus. Legat de asta, am văzut, la răsărit, niște puști care mai adunau de pe plajă una-alta, dar dezgustul și lipsa vizibilă de chef, nu îi făceau să contribuie prea mult la aspectul acesteia.

Acesta este Costineștiul. Iar exemplele de mai sus sunt niște „modele” pentru ceea ce a devenit această stațiune. Și o scriu gândindu-mă și urmărindu-i degradarea din ultimii ani. Recunosc, niciodată nu a fost un spațiu elegant, foarte curat sau liniștit. Poate pentru că asta și caută cei ce vin comparabil cu alte stațiuni (Mamaia, Olimp – și acesta destul de în paragină, Neptun, Venus, 2 mai, și Vamă, pe care am apucat să le vizitez în cele 8 zile petrecute aici), este mult sub limita decenței. În afară de plimbări dincolo de zona epavei sau de mers pe malul mării, la apus, când e mai liniște, ca un om care se respectă, aici nu ai cum să te simți în largul tău.
aici.

Ca o concluzie, din punctul meu de vedere, să faci din Costineștiul pe care l-am văzut la acest început de august, o destinație pentru vacanța ta, este o alegere total greșită. O alegere pe care nu o s-o mai fac mult timp de acum în colo sau pe care o s-o iau doar în perioade cu mult în afara sezonului.

Costinești dragă, cu toți vizitatorii tăi, m-ai dezamăgit total, să știi!