Tu de ce citești?
Eu citesc pentru a cunoaște și a mă cunoaște, pentru a evada, pentru a mă transpune și a mă extinde. Citesc pentru că îmi place. Rar citesc pentru că trebuie. Și mi-e greu când vreau să citesc și nu pot.
Ce înseamnă o carte pentru tine?
Pentru mine nu e doar un simplu obiect, ci o lume întreagă. Un portal. O evadare către utopic, către societăți urâte, către universuri paralele, existente, inexistentre, către lumea ta, lumea lor, către locul în care poți fi adevăratul tu sau un alt tu, pe care nu ți l-ai dori niciodată.
Le citesc uneori pe nerăsuflate. Cuvinte, expresii, fapte, vorbe, vieți pe care le trăiesc din plin. Personaje cu care mă identific sau nu, oameni ale căror mod de gândire și acțiuni încerc să le înțeleg, să le proiectez, să le trăiesc. Rând după rând, pagină după pagină. Sunt momente pe care știu că nu le-aș trăi niciodată sau clipe pe care le-am petrecut, la rându-mi. Sunt activități reale care subliniază epoci și moravuri diferite sau acțiuni science-fiction pe care nu le vom cunoaște niciodată. Sunt drame, iubiri, nebunii, trăiri, sentimente care ne definesc și care ne ajută să înțelegem viața.
Pentru mine cărțile sunt ca un „cineva”. Un acel cineva care îți așterne o parte sau toată viața lui. Ca cineva față de care te deschizi, alături de și pentru care râzi, plângi, rămâi uimit, te sperii, te înfurii, crezi, te încrezi, uiți, te uiți, te bucuri și te minți, aștepți, trăiești.
Cu aceste sentimente ar trebui să te lase o carte bună. Una pe care să nu știi cum să o citești mai repede pentru a-i afla deznodământul, una ale cărei pagini mai-mai să le sari până la final. O operă. O artă. Ceva în care să te pierzi întru-totul. Cu toată ființa ta. Uitând de lume, de timp, de ceilalți. O carte care să te provoace și, odată terminată, să aibă un impact asupra ta. O carte care să îți pună mintea în funcțiune și care să lase o impresie pentru o lungă perioadă asupra gândirii și acțiunilor tale. O carte pe care ai contat și care a contat pentru tine. Atunci, astăzi și pentru mult timp de acum în colo.
Citește.
P.S.: căutând o imagine pentru acest articol, am dat peste niște imagini și niște citate foarte faine: http://substraturi.ro/20-de-citate-celebre-despre-carti-si-citit/. Take a look!
O carte...pentru mine. Pot spune ca totul se rezuma la asta. La cuvinte, dar nu acelea spuse, ci cele din tacere. Fascinant cum mintea noastra lucreaza oferind o alta voce...una interioara...a ta. O carte...un loc ferit de priviri, de tristetea altora, unde o poti traii pe a ta in sinceritate alaturi de alte zeci de emotii, ca la sfarsit...nimic si nimeni sa nu-ti perturbe interiorul cu ganduri negative, prejudecati sau opinii si pareri.
RăspundețiȘtergereO carte...nu este doar o carte. Este un alt colt al mintii noastre gata de a putea fi explorat...o parte din fiecare transpus pe hartie si uneori parte din visele noptii. Sunt atatea de spus despre carti...mai bine nu mai vorbesc despre ele...ci ele despre mine...
O carte...pentru mine. Pot spune ca totul se rezuma la asta. La cuvinte, dar nu acelea spuse, ci cele din tacere. Fascinant cum mintea noastra lucreaza oferind o alta voce...una interioara...a ta. O carte...un loc ferit de priviri, de tristetea altora, unde o poti traii pe a ta in sinceritate alaturi de alte zeci de emotii, ca la sfarsit...nimic si nimeni sa nu-ti perturbe interiorul cu ganduri negative, prejudecati sau opinii si pareri.
RăspundețiȘtergereO carte...nu este doar o carte. Este un alt colt al mintii noastre gata de a putea fi explorat...o parte din fiecare transpus pe hartie si uneori parte din visele noptii. Sunt atatea de spus despre carti...mai bine nu mai vorbesc despre ele...ci ele despre mine...
Luana, îți mulțumesc pentru părere, ca de obicei! Și îți spun, ca de obicei, că trebuie să faci ceva cu acest talent de a scrie!
RăspundețiȘtergereȘi da, o carte este un loc al minții noastre. Un refugiu. O carte, atunci când o deschidem, ne deschide la rându-i. Ne înghite și ne face captivi în specificul ei! Și e cu atât mai interesantă, cu cât o asociem cu experiențele din viața noastră. Aceasta-i frumusețea unei cărți!
Și foarte bine ai subliniat, cărțile vorbesc la rândul lor despre noi. Sunt martorii gândirii și alegerilor noastre.
Eu nu știu ce m-aș face fără ele, în lumea haotică în care trăim!