Pe tine ce te face fericit?

Pentru că viața mea și-a urmărit traiectoria și a ajuns să se învârtă, începând de astăzi, și în jurul numărului 24, m-am gândit să fac o scurtă, dar nu ușoară, analiză a acestor ani și să îmi dau seama ce mă face fericită. Așa că, de ici, de colo, de la mine, de la tine, de la toți și toate, am adunat 24 de motive care, consider eu, îmi fac viața mai frumoasă.

Am simțit nevoia să mă joc și să le înșir. Cu un mulțumesc anticipat pentru contribuție. Sunt sigură că și voi vă regăsiți prin multe dintre ele:

1.       Sănătatea. E cel mai de preț . Ceea ce e cel mai important și de care trebuie să ținem cât mai bine. O răceală, treacă-meargă, dar mă bucur că sunt sănătoasă în adevăratul sens al cuvântului. Mulțumesc, Doamne!

2.       Familia. Am, și o scriu cu mâna pe inimă, că am cea mai frumoasă, iubitoare, grijulie, simpatică, mereu-acolo-pentru mine, familie. Și le mulțumesc din suflet pentru asta.

3.       Iubirea. Nu mă plâng. Iubesc și sunt iubită din plin. E minunat să știi că trăiești alături de și prin altul și că ceea ce ești și vei fi, va fi și îți va fi împărtășit la rându-i.

4.       Prietenii. Vechi sau noi. Rămași undeva, în urmă, apăruți de nicăieri, păstrați bine sau ocazionali, trebuie să recunoaștem că, în calitate de ființe sociale, nu putem trăi fără ei. E greu să ai un prieten, în adevăratul sens al cuvântului, în ziua de azi. Dar și dacă a fost cândva sau încă este, el este o parte importantă din viață, cu care trăiești, simți, faci multe, cu care crești, te dezvolți, înveți, te distrezi, riști, câștigi, pierzi, dar care a fost sau încă este întotdeauna parte din povestea ta.

5.       Oamenii. Tu, el, ea, voi. Ați contribuit, într-un fel sau altul, la formarea mea, la drumul meu, la deciziile mele, la ceea ce am fost, sunt și voi fi.

6.       Copiii mici care îți răspund la strâmbături. Try it and you will feel the same! J

7.       Sau...doi bătrânei care, chiar și după atâta timp, încă se mai țin de mână sau de braț, încă își mai zâmbesc, încă se respectă, încă se amuză, încă, încă, încă...e minunat.

8.       Pinguinii. Cine știe cunoaște. Sunt un adevărat exemplu de iubire, de susținere, de luptă în viața de zi cu zi și, ei bine, sunt tare, tare amuzanți.

9.       Poveștile de viață. Indiferent despre cine, ce, cum, când, unde sau de ce, poveștile sau întâmplările din viața cuiva sunt unele dintre cele mai prețioase modalități de a (te) descoperi, de a învăța, de a inventa sau de a te reinventa. Oh, și cât de frumos se potrivesc...poveștile.

10.   Călătoriile. Citeam undeva că „Travelling is the best education a person can have.” Hai, să nu zicem că e chiar „the best”, aș prioritiza mai degrabă cei 7 ani de acasă, dar cu siguranță este una dintre cele mai frumoase modalități de a descoperi și a te dezvolta ca om. De a cunoaște noi culturi, de a observa asemănări și deosebiri, de a compara, de a contextualiza, de a te delecta sau a explora, de a te pierde și a te regăsi.

11.   Apusul. Vara. Momentul în care parcă totul încremenește în schimbul dintre noapte și zi, în care toate zumzăiturile concertează armonios, în care toate culorile cerului se adună, în care nu poți decât să stai, să asculți, să privești, să admiri.

12.   Cărțile. Și momente alea în care, chiar și pentru puțin, evadezi. Fugi, revii, te întorci, ești tu și altul în același timp. Trăiești, crezi, te transpui, te creezi. Și suspansul, suspansul că nu știi, dorința că vrei să aflii, nerăbdarea să aflii și, apogeul, finalul, momentul în care ai descoperit și, mai ales, momentul în care nu ți-a părut rău pentru cât ai avut de parcurs pentru a descoperi.

13.   -> numărul meu norocos. Din prima zi în care am cunoscut lumea asta și în jurul fiecărui moment important din viața mea. Serios. Am argumente solide.

14.   Marea. Marea cu tot ce înseamnă ea. Marea.

15.   Mămăliga cu brânză, smântână, ou și unt. Da. Sunt româncă și iubesc mămăliga. Îi duc lipsa dacă nu am unde sau cum să o fac și o iubesc pe mama atunci când mă întâmpină acasă cu o porție mare de mămăligă și toate cele.  

16.   Odihna. Da, am ajuns la vârsta și la punctul din viață în care apreciez importanța odihnei și simt al naibii de bine lipsa ei, în unele momente.

17.   Contrastul dintre vechi și nou. Este cu adevărat interesant să compari, de la clădiri sau monumente, până la invenții și inovații, traiectoria noastră ca oameni. Să te întrebi „Cum, bă, frate?!”, să observi, să încerci să aflii, să găsești sau să cauți în continuare.

18.   Curiozitatea. „Ce e asta?”, „Ce face asta?”, „Cum ar fi dacă aș face asta”, „Trebuie să încerc asta”, „Ce am de pierdut?!”, sunt idei prin care am avut multe de câștigat.

19.   Greșelile. Știu, este oarecum invers-proporțional cu subiectul. Dar da, greșelile mi-au făcut viața mai frumoasă. Dacă nu greșim, nu avem cum să știm dacă am făcut bine și, de asemenea, nu avem cum să învățăm, nu?

Mistakes only make us stronger. – zicea cineva cândva...

20.   Capacitatea de a-mi asuma un risc. Ei bine, o să spun doar zicala aceea din generală: „You have to risk it, to take the biscuit!”. Bine, depinde și de risc.

21.   Sinceritatea. Chiar și atunci când doare. Din partea mea sau din partea celorlalți. Te ajută să filtrezi oamenii din jur și să îți dai seama, suficient de bine, de cine ești și cine suntem. Cu atât mai mult cu cât sinceritatea nu e pentru toți și de la toți.

22.   Detaliile. Chiar dacă nu sunt mereu pozitive. Detaliile pe care le observ sau care îmi sunt arătate de către cineva. Detaliile în modul de a gândi, de a observa, de a acționa. Care integrează sau dezitegrează. Care ne apropie sau ne îndepărtează, care ne clarifică sau ne dau bătăi de cap. Detaliile care, de cele mai multe ori, fac diferența. Între oameni, lucruri, simțuri.

23.   Să fac oamenii ferciți. Cu un zâmbet, cu o vorbă, cu un sfat, cadou sau, cel mai frumos, cu prezența. Este un sentiment cu adevărat frumos. Să apreciezi și să te simți apreciat, mai ales tu, pe tine însuți, tocmai pentru că știi să apreciezi.

24.   Experiențele. De orice fel. Cu oricine, oriunde, profesionale sau nu, educative sau nu, de loisir, căutate sau nu, oricât de scurte, intense, dure, frumoase. Ele m-au construit ca om. M-au făcut ceea ce sunt acum și vor contribui în continuare la ceea ce voi căuta mereu să ating. Ele mereu mă vor face să zâmbesc, pentru că fără ele, ei bine...nu putem trăi.

Dar ție? Ție ce îți umple viața? Ce te face să zâmbești, dacă tragi linie?