Era o dimineață de joi. Cursul de drept al comunicării. Cursul unde profesorul vorbește, citește, explică, vorbește, nu are niciun suport vizual, vorbește, mai citește un pic, iar vorbește…iar studenții…studenții ascultă, încearcă să se țină de informațiile recepționate, se încurcă în detalii (doar e un curs de drept cu multe legi, articole, decizii, cu ani și date, cu subcapitole și sub-subcapitole), se pierd și, fie încearcă să se regăsească, fie se conformează și renunță.
Cu alte cuvinte…un curs nu neapărat ușor și nu neapărat o plăcere!
Și cum undeva, acolo,
există o forță superioară care ne ascultă rugile, în această dimineață de joi,
ea s-a gândit să intervină, iar
Facultatea de Litere a decis să strecoare, în mijlocul cursului, un exercițiu
de incendiu. O groază de alarme au început să sune deodată. Liniștiți, colegii
mei au ascultat și, observând că sunetul persistă, și-au strâns frumos
lucrușoarele și, urmându-l pe profesor, s-au ridicat și au părăsit calm clasa
și, ulterior, incinta. Eu, neobișnuită cu asemenea situații, nu știam ce să
fac, ce se întâmplă, care este procedura. Dar, întrebând în dreapta și în
stânga, am aflat că este un exercițiu pentru situații de incediu și că astfel de
exerciții se fac foarte des în cadrul acestei universități. Am ajuns în curtea facultății, unde am fost surpinsă să văd o mare de oameni și să observ, în același timp, multitudinea de studenți înscriși la facultatea noastră. Începusem să mă pierd printre propriile întrebări : oare câți dintre ei și-au dorit cu adevărat să fie aici, oare câți dintre ei sunt studenți Erasmus ca și mine și, oare câți dintre ei au fost sau vor pleca într-un astfel de stagiu, dar gândurile mi-au fost brusc întrerupte de către o voce (nici până acum nu am identificat de unde venea sau dacă reprezenta o persoană oficială), care anunța încheierea acestui exercițiu și reîntoarcerea la cursurile noastre.
Cu același calm, fără îmbulzeli și vorbe urâte, sutele de studenți s-au întors fiecare la treburile lui și, în următoarele 10 minute, liniștea era aceeași cu aceea de dinaintea alarmei.
Francezii fac multe
exerciții pentru simulările de incendii și se țin de ele! Pe bune! A doua oară
a fost dat să se întâmple...tot cu profesorul de Drept, dar de data aceasta în
timpul examenului! J
Oare când vom face și în România astfel de
activități? Nu neapărat atât de des, dar măcar acolo, un pic...
Si in Romania se fac multe simulari de incendiu, desigur, nu in institutii ce tin de administrarea statului, pentru ca sa fim seriosi, asta e la pamant, dar in corporatii de minim 2-3 ori pe an angajatii sunt scosi afara de alarme si trimisi catre punctul de intalnire in ordinesi fara mare tam-tam. Este indicat in astfel de situatii sa nu iti iei nimic cu tine pentru ca in caz de urgenta reala timpul pierdut cu inpachetatul laptopului ar putea fi vital.
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru reply! Și pentru informații!
ȘtergereDa, dar păcat că se întâmplă asta numai în sistemul privat și, nici acolo foarte tare! Și tocmai în instituțiile de învățământ, unde se poate forma cel mai bine acest tip de comportament, simulările de incendiu lipsesc...Trist! Dar poate, totuși, ne îndreptăm și noi către o gândire mai sănătoasă, care sa ne ajute în situații limită, ca cea mai sus-numită și nu numai.